home.social

#moda — Public Fediverse posts

Live and recent posts from across the Fediverse tagged #moda, aggregated by home.social.

  1. 🧿 𝑪𝒖𝒂𝒏𝒅𝒐 𝒍𝒐𝒔 𝒛𝒂𝒑𝒂𝒕𝒐𝒔 𝒏𝒐 𝒕𝒆𝒏𝒊́𝒂𝒏 𝒑𝒊𝒆 𝒊𝒛𝒒𝒖𝒊𝒆𝒓𝒅𝒐 𝒏𝒊 𝒅𝒆𝒓𝒆𝒄𝒉𝒐 🧿

    ¿Te imaginas levantarte por la mañana, coger los zapatos y que diera exactamente igual cuál te pusieras en cada pie?
    Pues durante varios siglos fue lo más normal del mundo.
    Y no hablamos de la Prehistoria, sino de una costumbre que llegó hasta bien entrado el siglo XIX.

    Entre los siglos XVII y XIX, buena parte del calzado europeo se fabricaba sin distinguir entre el pie izquierdo y el derecho.
    Los zapateros utilizaban una horma recta y simétrica para confeccionar ambos zapatos.
    Era más sencillo, más barato y facilitaba la producción, aunque nuestros pies no sean precisamente iguales.

    Lo curioso es que los antiguos griegos y romanos ya habían fabricado sandalias y zapatos adaptados a cada pie.
    Así que aquello no fue exactamente un invento del siglo XIX, sino la recuperación de una idea que llevaba muchísimo tiempo olvidada en buena parte del calzado europeo.

    ¿Y por qué se abandonó algo tan lógico?
    Pues por una mezcla de moda, economía y comodidad para los fabricantes.
    A finales del siglo XVI comenzaron a popularizarse los tacones y los zapatos más elaborados.
    Fabricar dos hormas diferentes encarecía el trabajo, mientras que una sola horma simétrica servía para producir ambos zapatos.

    El resultado era un calzado que, muchas veces, tenía que adaptarse al pie a base de sufrimiento.
    Ampollas, rozaduras, callos y dedos comprimidos formaban parte de la experiencia.
    Algunas personas humedecían el cuero para ablandarlo y otras necesitaban varios días de uso hasta conseguir que el zapato cediera.

    Y aquí viene una curiosidad bastante divertida: **había soldados obligados a intercambiar sus botas de pie cada día.** 😅

    En 1800, un regimiento británico recibió instrucciones de alternar las botas entre ambos pies para que se desgastaran por igual.
    Como eran prácticamente idénticas, aquello resultaba perfectamente posible.
    Hoy nos parecería una barbaridad, pero entonces tenía su lógica: unas botas militares costaban dinero y debían durar todo lo posible.

    Los zapateros también sabían que aquel sistema tenía inconvenientes.
    Ya a finales del siglo XVIII se publicaban recomendaciones para fabricar zapatos siguiendo la forma natural de cada pie y evitar problemas como los callos.

    A comienzos del XIX aparece en esta historia **William Young, un zapatero de Filadelfia**, a quien se atribuye uno de los primeros esfuerzos estadounidenses por recuperar la fabricación de zapatos diferenciados para cada pie, alrededor de 1800.

    La idea era bastante sencilla: utilizar dos hormas distintas, una para el izquierdo y otra para el derecho.
    Lo complicado era fabricarlas de forma rápida y económica.

    La mecanización terminó facilitando el cambio.
    Las máquinas capaces de reproducir piezas de madera, desarrolladas también para fabricar componentes de armas, podían adaptarse a la producción de hormas simétricas entre sí, pero diferentes para cada pie.

    Sin embargo, el cambio no fue inmediato.
    Durante décadas convivieron los zapatos tradicionales con los nuevos modelos.
    Los primeros seguían siendo más baratos y mucha gente estaba acostumbrada a utilizarlos.
    Además, que un zapato tuviera forma de pie izquierdo o derecho tampoco garantizaba que fuera cómodo: la moda seguía empeñada en comprimir los pies dentro de diseños demasiado estrechos.

    En 1851, el Ejército de Estados Unidos comenzó a distribuir oficialmente calzado diferenciado para cada pie.
    Era un cambio importante para soldados que tenían que recorrer enormes distancias cargando con armas, mantas y provisiones.

    Durante la Guerra Civil estadounidense, entre 1861 y 1865, se utilizaron los llamados *brogans*, zapatos militares de cuero, generalmente negros, resistentes y de caña baja.

    Muchos ya estaban fabricados para el pie izquierdo y el derecho, aunque todavía se suministraban algunos pares de horma recta.

    Imagina recorrer treinta kilómetros por caminos embarrados, con los pies húmedos, el cuero endurecido y unas suelas que apenas amortiguaban las piedras.
    Las ampollas podían convertirse en heridas, las heridas en infecciones y un soldado incapaz de caminar se convertía en un problema para todo su regimiento.

    No es extraño que el calzado fuera una preocupación constante de los responsables militares.

    La industria civil también fue adoptando las hormas diferenciadas, aunque los zapatos rectos continuaron fabricándose hasta finales del siglo XIX.
    Los avances en maquinaria permitieron producir grandes cantidades de calzado a precios cada vez más accesibles.

    Y hay otro detalle curioso: durante buena parte del siglo XIX, algunos zapatos franceses llevaban las palabras *droit* y *gauche* —derecho e izquierdo— escritas en su interior, incluso cuando ambos tenían prácticamente la misma forma.
    Así el propietario podía decidir si mantener siempre el mismo zapato en cada pie o intercambiarlos para repartir el desgaste.

    Hoy nos parece de lo más normal que un zapato tenga su pie correspondiente.
    Pero hubo generaciones enteras que compraban un par idéntico y esperaban que el cuero, el uso y sus propios pies acabaran haciendo el trabajo que el fabricante no había hecho.

    Y pensar que ahora nos probamos veinte pares porque uno nos aprieta un poquito en el dedo pequeño... 😂

    ▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣▣

    #ecosdelpasado #historia #curiosidadeshistoricas #zapatos #calzado #moda #sigloxix #filadelfia #guerracivilestadounidense #inventos #historiadelamoda

  2. Roupas são fabricadas com fibras de grama.

    O algodão e fibras derivadas do petróleo nunca foram ambientalmente elogiáveis. A grama e o capim podem ser uma alternativa.

    inovacaotecnologica.com.br/not

    #ciencia #tecnologia #meioambiente #roupas #tecidos #moda

  3. Bulos Fa

    Un dialog fabulos pescuit accidental de pe net.
    Ce Samuel Beckett? Ce Ionesco? Ce Kafka? Ce Godot?
    Vladimir și Estragon sunt mici copii
    (de țâță)
    pe lângă cei doi colosali mioritici.
    Urmează Urmuzii ! Păzea!


    Drugwash 09/11/2026 at 19:04

    Mergînd pe drum

    Nu-mi pun credinţa oarbă în Zei cu chip de lut
    Şi nici speranţe false în Îngerul Căzut –
    Mă-ndrept spre nefiinţă pe linia ne-ntreruptă
    Dintre versantul falnic şi rîpa cea abruptă.

    Au încercat habotnici să mă tîrască-n sus,
    La cazne (din Iubire?) prea des am fost supus;
    În Întuneric, iară, să cad am fost tentat,
    Dar m-am întors la mijloc de fiecare dat’.

    Mă uit spre dreapta: urcă Sisifii – milioane!
    În stînga, jos, coboară cohorte, în coloane,
    Iar eu merg înainte, pe drumul lung şi drept –
    Nu voi să prind din urmă şi nu voi să aştept.

    Iar celui ce mă trage de mînă spre-a lui parte,
    Îi spun: „Urmează-ţi drumul – ne întîlnim în Moarte.”


    (20 septembrie 2012, 16:47)

    E publicată undeva pe blog, de mult, dar cui să-i mai pese şi de ce…

    1. sticri09/11/2026 at 19:11 – E foarte tare poezia asta, chiar foarte tare… Ce sa zic, in 2012, nu aveam blog si nici nu intram pe bloguri. Tu ce mai faci? Esti ok?

      1. Drugwash 09/11/2026 at 19:19 – Am îndrăznit s-o pun aici ca un fel de dovadă a ceea ce gîndeam cu ceva timp înainte să apară acei “guru” spirituali cu sfaturile lor. Nu c-aş fi eu vreun geniu sau ceva. Doar… poate… altfel.Încă supravieţuiesc, fiindcă de trăit nu pot afirma că o fac sau că am făcut-o vreodată. Nu ştiu pentru cît timp, fiindcă deja am consumat aiurea ceea ce am primit, nefiind obişnuit nici cu averea nici cu drămuitul ei. Mai scot cîte un dinte din gură la cîteva luni, îmi mai blestem soarta şi pe cine mi-a dat-o de cîteva ori pe zi… Deh, ca omu’.

        Mulţumesc de întrebare. Sper că şi tu şi familia sînteţi în regulă, atît cît permite societatea actuală.
      2. sticri 09/11/2026 at 19:34 – Eu am inteles de mult timp ca traim intr-o simulare/matrice in care joaca dintre bine si rau e reala dar in acelasi timp e doar o joaca de care beneficiaza anumite entitati care au creat acest joc in acest colt de univers. Acum se cauta sa se repare aceasta “disfunctiune”, dar intrebarea/nelamurirea mea este de ce Sursa a lasat ca unii Creatori sa “twisted” legile Sursei si sa faca ceea ce au facut in acest colt de univers, unde unele entitati s-au proclamat ca fiind Sursa …
      3. Drugwash 09/11/2026 at 19:47 – Poate din acelaşi motiv pentru care, în familie, “mama” şi “tata” îşi lasă copiii să se joace nestingheriţi “de-a mama şi tata”, gîndind că-i pregătesc pentru şcoala vieţii.Sau poate că Sursa e complet dusă cu pluta.Sau…Crezi că există cineva – oricine, oriunde – care să poată răspunde concret şi corect la întrebarea asta? Şi chiar dacă ar exista… l-ar crede cineva, mai ales în condiţiile actuale cînd nu mai poţi avea încredere în nimeni şi nimic…?Noi n-avem habar nici măcar de ce existăm în forma curentă, în locaţia curentă; nu ştim ce să facem cu noi înşine – darămite să mai cuprindem cu mintea răspunsuri la întrebări… stelare.
      4. sticri 09/11/2026 at 20:15Vezi tu, de un lucru sunt sigur si anume ca nu trebuie sa fugim catre o anumita linie de sosire, deoarece dupa asta, osa fie alta si alta si alta, etc… Ca atare, “vietuim” in aceasta realitate si privim ca la teatru.
      5. Drugwash 09/11/2026 at 21:07 – Da, cam aşa ceva. Aici discuţia se poate diviza în mai multe straturi: dacă acele “linii de sosire” sînt trepte într-o existenţă tipic umanoidă, sau dacă e vorba de o succesiune de “reîncarnări” sau poate cu totul altceva. Pînă la urmă, chiar în existenţa tipic umanoidă – adică în decursul unei vieţi omeneşti considerate normale pe planeta asta – tot ne fixăm singuri anumite ţeluri de atins care pot fi considerate “linii de sosire” personale, pe care apoi le depăşim – dacă am fost măcar capabili să le atingem – pentru a ajunge la altele şi altele. Iar trecerea din existenţa curentă în… ceea ce urmează continuă a rămîne o necunoscută pentru toţi cei din planul curent, pînă ce ajungem să păşim “dincolo”, aşa că nu avem absolut nici o certitudine cu privire la existenţa unei succesiuni de “linii de sosire” care să cuprină fiecare cîte o existenţă – în plan material, terestru sau altcumva. Pe mine unul tocmai incertitudinile astea mă ucid – ca să spun aşa; îmi place să ştiu unde urmează să fac pasul, nu să umblu aiurea legat la ochi. Dar se pare că oricine ne-a creat sub forma asta nu vrea să ne permită darul ăsta.
        În acelaşi context, a discuta despre existenţa soartei ca alternativă la liberul arbitru ar fi o altă “bombă” – sau ‘can of worms’, dacă vrei – pe care n-am de gînd s-o “lansez” acum.
      6. sticri 09/11/2026 at 21:37 – Da, ne nastem cu anumite “predestinari”, dar nu exista o soarta pe care trebuie sa o urmam orbeste; tot asa chestiunea cu liberul arbitru e o poveste intr-o lume in care oamenii trebuie sa munceasca pt a avea adapost si mancare – cu alte cuvinte trebuie sa fie in mod direct obedienti/ascultatori fata de sistemul care le ofera bani ca sa traiasca.
        Eu, cea mai completa descriere despre ceea ce este dincolo de moarte, am gasit-o in Cartea Tibetana a Mortilor.
        Si mai e ceva, toate piramidele si cultele/culturile/civilizatiile din trecut nu au avut alt scop decat recoltarea unor suflete care se dovedeau obediente acelor invataturi. Nu e intamplator faptul ca toate piramidele sunt indreptate spre anumite constelatii. Totusi, ceea ce e interesant e faptul ca tocmai cei care in trecut veneau aici si faceau/lansau civilizatii, acum …. vor sa ne salveze (The Soul Recycling Trap)
      7. Drugwash 09/11/2026 at 22:47 – Treaba cu obedienţa mă calcă pe făcăleţ de cînd mă ştiu. Ori sînt “defect” ori aşa am fost programat – cine ştie din ce motive. Asta e o altă discuţie “stufoasă”.N-am avut ocazia să citesc Cartea Tibetană a Morţilor şi nici altele de gen, dar deja am ajuns în punctul în care nu mai am nici un fel de încredere în orice s-ar afirma prin diverse căi. Şi cred că ăsta e cel mai eficient mijloc prin care oricine ar fi cu adevărat “la butoane” ne poate subjuga definitiv: incertitudinea informaţiilor, care ne aruncă într-un haos de probabilităţi şi posibilităţi infinite.Undeva în subconştient am tot sperat că o civilizaţie externă va veni să ne salveze înainte de a fi prea tîrziu, dar am ajuns la concluzia că asta nu se va întîmpla într-un viitor apropiat – sau vreodată. Speranţa e utilă dacă are cel puţin o sămînţă de probabilitate, însă din punctul meu de vedere aşa ceva nu există. Măcar de-aş greşi, de dragul generaţiilor viitoare.
      8. sticri 09/11/2026 at 23:07 Ok, in cam toate religiile se vorbeste despre o (re)venire a zeilor care ne vor salva, iar in miscarea New Age se vorbeste despre venirea unor ET care vor salva umanitatea.ET sunt prin zona de mult timp, dar o interactiune directa nu o sa vedem prea curand din simplul motiv ca nu suntem pregatiti. Sa presupunem ca tu esti ET si mergi pe pamant ca sa te prezinti. Unde mergi? Cu cine siscuti?
        Pamantul asta e fragmentat, omenirea inca crede in religii, natiuni, organizatii, continente ….,.etc.
      9. Drugwash 10/11/2026 at 00:48 – Cu religiile n-am gară, cunosc cîte ceva în treacăt dar niciuna n-a putut vreodată să mă acapareze. Prefer abordarea ştiinţifică a fenomenului ET, atît din trecut cît şi din prezent sau viitor.Interacţiunea dintre civilizaţii dezvoltate la mare distanţă unele de altele – aşa cum se presupune – poate fi extrem de dificilă, însă acceptînd ipotezele că noi am fi descendenţi direcţi ai uneia sau mai multor asemenea civilizaţii implică posibilitatea de comunicare mai mult sau mai puţin directă. Ceea ce presupun că deja se întîmplă, dar la nivel ultra-secret şi foarte limitat, cu siguranţă departe de ochiul public. Oricum, omul de rînd n-a avut niciodată o valoare reală din punctul de vedere al eşaloanelor superioare ale ierarhiei, lucru care se vede clar în special în ziua de azi cînd viaţa – sufletul – nu mai are nici un fel de protecţie, îi lipseşte… sanctitatea, dacă vrei, pe care o avea odată.O întrebare interesantă şi cu multe faţete ar fi de unde au apărut, în timp, atîtea milioane de suflete înghesuite pe planeta asta, şi de ce. Poate-mi va veni răspunsul în vis, căci s-a cam făcut ora de culcare.

    sticri 10/11/2026 at 20:44 S au adunat atatea suflete pe aici pentru ca e o capcana energetica, stiu ca nu-ti place f tare Toni Victor Moldovan, dar ceea ce spune el, nu e departe de adevar. Dupa ce moare o persoana si apar acele suflete cunoscute, frati, surori, parinti, etc., si sufletul isi da seama ca nu a terminat ceea ce avea de facut pe pamant, atunci se reintoarce. Toata “marsavia” este ca TU esti cel care alege, tu-ti dai consimtamantul ca sa te intorci. Practic nu e o evolutie a constiintei unui suflet, ci e un fel de roata nesfrasita care nu duc decat la generarea unor energii necesare unor entitati din straturile superioare.
    Cu alte cuvinte, cu cat mai multi “fraieri” care vin aici, cu valul pe ochi, cu atat mai multa energie se genereaza de oamenii care “vietuiesc”.

    Torusi, chestiunea este ca nu suntem egali, adica exista diferente enorme energetice, intre unii oameni care s-au trezit si cei netreziti

    #interviu #moda #poetry #poezie
  4. europesays.com/es/865104/ Santiago Abascal y la camisa vaquera que vieron 4,8 millones de espectadores: un guiño a su mujer, Lidia Bedman, en ‘La Revuelta’ #ActualidadModa #Celebrities #Entertainment #Entretenimiento #ES #España #Famosos #Moda #Spain

  5. europesays.com/es/864744/ Black Friday anticipado: 10 productos que hemos probado, nos han gustado y, desde hoy, tienen oferta | Ofertas y descuentos | Escaparate #amazon #belleza #BlackFriday #Business #Economía #Economy #ES #España #Moda #rebajas #Salud #Spain #Tecnología

Share on Mastodon

Enter the server where you have an account.